Survenită în cel mai greu moment din istoria României, urcarea pe tron a regelui Mihai I trebuia să îi asigure generalului Ion Antonescu „liniştea”necesară conducerii ţării cu o „mână forte“. Relaţiile dintre Regele Mihai şi Ion Antonescu îşi au rădăcina în îndepărtarea Regelui Carol al II-de pe tronul României de către general.
În urma pierderilor teritoriale din vara anului 1940, a protestelor de stradă tot mai frecvente şi violente ale legionarilor, Ion Antonescu este numit în ziua de 5 septembrie în funcţia de preşedinte al Consiliului de Miniştri, învestit cu „depline puteri". În noaptea următoare, Ion Antonescu îi solicită Regelui Carol să abdice în favoarea fiului său Mihai.
Vezi şi:
Cum poate fi amendat comportamentul politic al lui Traian Băsescu? Spune şi tu!
Prerogative simbolice
La 6 septembrie, noul rege al României, Mihai I depune jurământul, iar primul decret semnat de acesta a fost cel privind învestirea generalului Antonescu cu depline puteri pentru conducerea statului român. În şedinţa Consiliului de Miniştri din 7 septembrie 1940, Ion Antonescu declara: „Palatul nu se amestecă în nicio problemă a statului şi acel ministru sau funcţionar al statului ce va fi prins de mine (că întreţine legături cu regele) va fi destituit imediat şi sancţionat". „Regele Mihai I a rămas cu prerogative simbolice. El trebuia să confere ordine şi decoraţii soldaţilor să contrasemneze unele legi şi cam atât", a declarat istoricul Adrian Cioroianu.
Vedeţi şi: Cum a ajuns Europa de Est sub talpa lui Stalin
Chiar Regele Mihai avea să declare că Ion Antonescu „luase în mâinile lui treburile ţării, iar eu devenisem un figurant". (...)„Nu mă duceam în Bucureşti decât din raţiuni oficiale, atunci când mă convoca Antonescu. «Convoca», acesta este cuvântul". Conducătorul statului îi trimitea pentru semnat unele decrete regale, în
