Cursurile profesorului Bârlogeanu sunt ca nişte piese de teatru, în care actorul principal, adică profesorul, îşi convinge publicul format din studenţi să se implice direct în procesul de învăţare. Sursa: CODRIN PRISECARIU

La terminarea facultăţii, absolvenţii devin doctori, ingineri, profesori etc. Nimeni şi nimic nu le garantează însă că vor fi şi oameni. Tocmai acest lucru încearcă să ofere, pe lângă educaţie, conf. univ. dr. Corina Lavinia Bârlogeanu de la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei a Universităţii Bucureşti.

Studenţii au răsplătit-o nominalizând- o pentru distincţia "ProfesorBologna", în competiţia anuală care scoate la lumină dascăli de top ai şcolii româneşti.

EVZ: Care sunt calităţile care i-au făcut pe studenţi să vă recomande pentru această distincţie?

Lavinia Bârlogeanu: Eu mi-am stabilit încă de la început un număr de principii la curs, şi aceste principii spun să nu repet lucruri pe care le-am publicat deja într-o carte. Cursul trebuie să fie un document de cultură orală şi să se conformeze exigenţelor de cultură orală, adică să ofere nu atât informare, nu atât cunoştinţe, cât modele de judecată.

Vă mărturisesc că este greu şi te consumă foarte tare. Când procedezi în felul acesta, nu eşti sigur că lucrurile îţi ies de fiecare dată la curs aşa cum ţi-ai dori. Este un joc al hazardului la care eu am decis să mă supun.

Consider că un curs este ca o piesă de teatru, în care eu nu mă duc să transmit informaţii, ci sunt un actor. Îmi propun să atrag studenţii de partea mea şi mizez foarte tare pe funcţia persuasivă a limbajului, adică încerc să fac o educaţie şi din punct de vedere afectiv, latură care în învăţământul românesc este lăsată la o parte.

Din vina cui se întâmplă aşa?

Nu spun că e vina cuiva. Acest lucru se întâmplă în sistemele de învăţământ comun