Acum trei ani a avut loc un eveniment care ar fi revoluţionat cercetarea istorică contemporană din Republica Moldova. Sper că vă amintiţi că pe 9 noiembrie 2010 a început transferul dosarelor persoanelor supuse represiunilor politice de la Serviciul de Informaţie şi Securitate la Arhiva Naţională. În acea zi au fost transmise primele 5.000 de dosare. Ulterior, alte 10.000 din aceeaşi categorie au ajuns în depozitele arhivei publice.
Persoanele supuse represiunilor politice erau mulţumite că, în sfârşit, vor avea acces nestingherit la propriile dosare, iar istoricii jubilau - de acum încolo vor cerceta crimele bolşevice din prima sursă. Arhiva anunţase că, în scurt timp, dosarele vor fi puse în circuitul ştiinţific.
Ei bine, de la vorbe la fapte lucrurile uneori iau o cale anapoda. Conducerea precedentă a Serviciului de Stat de Arhivă a pus în circuitul ştiinţific doar 3.000 de dosare. De la noul director al Serviciului, dl Ion Varta, promovat de guvernarea democratică, istoricii şi societatea civilă au avut aşteptări mari. Dar acesta nu numai că nu s-a străduit să facă ceva pentru ca accesul la aceste dosare să fie liber, dar, spre deosebire de predecesorul său, a instituit unele bariere pentru ca dosarele să nu ajungă în faţa celor interesaţi. Actualmente, din cele 15.000 de dosare ajunse la Arhiva Naţională,circa 12.000 rămân blocate.
Şi mai grav este că acestea, dar şi alte dosare, au devenit obiect de negociere între solicitant şi conducerea Serviciului de Stat de Arhivă. Pentru un dosar trebuie să vii cu câteva demersuri, iar şeful decide dacă meriţi să-l vezi. Mai ceva ca în vremurile de tristă amintire.
Paradoxal este că, în timp ce cercetătorilor le este îngrădit accesul la dosarele transmise de la SIS şi MAI, directorul instituţiei anunţă frecvent publicarea unor volume de documente extrase din dosarele ajunse în subordinea lui de la
