Vitamina D este azi o adevărată "stea" mediatică, dar, în acelaşi timp, şi un simbol în lumea medicală. Evoluţia ei fulminantă din ultimele decenii ne arată cât de multe şi de uimitoare enigme ale corpului uman aşteaptă încă să fie descoperite, cât de complexe şi imprevizibile sunt conexiunile mecanismelor patologice ale maladiilor, dar şi cât de simplu şi ieftin se pot preveni boli grave, altădată adevărate tare ale societăţii, cum era, de pildă, rahitismul. Mai ales că menţinerea la niveluri optime a constantelor organismului ne influenţează sănătatea la parametrii de care nu suntem încă pe deplin conştienţi.
PRODUCE RAHITISMUL
Rolul principal şi cel mai cunoscut al vitaminei D este menţinerea nivelului normal al calciului şi al fosforului în sânge (prin creşterea absorbţiei intestinale şi scăderea eliminării renale), ce condiţionează mineralizarea oaselor şi funcţionalitatea neuromusculară. Astfel, scăderea nivelului vitaminei D produce demineralizare osoasă, care îmbracă forma rahitismului la copii şi a osteomalaciei, la adulţi. Rahitismul se manifestă prin întârziere în creştere, modificări osoase (deformări ale coloanei vertebrale, cutiei toracice, craniului, curbarea oaselor lungi etc.), afectarea dentiţiei, oase fragile, dureri osoase şi slăbiciune musculară. La adulţi se manifestă prin osteomalacie, o demineralizare a oaselor cu menţinerea structurii lor, spre deosebire de osteoporoză, care constă în principal în reabsorbţia osoasă, în defavoarea sintezei şi asociată cu un deficit de vitamina D. Totuşi, osteoporoza are, de fapt, o patogenie mult mai complexă.
Ea se manifestă prin dureri osoase difuze, scăderea forţei musculare şi fracturi spontane. Manifestările osoase se asociază cu spasme musculare şi furnicături la nivelul degetelor, buzelor, limbii, în cazuri grave, cu convulsii.
CANCER
Cercetări ulterioa