Aflaţi printre „prieteni”, aşa cum sună convenţia reţelei, participanţii la socializare se pot simţi liberi de constrângere, se pot prezenta sub propriul nume, cu familie, odrasle, căţei şi pisici, sau își pot ticlui nume, identităţi ascunse, care le dau şi mai mult ghes să se manifeste, să îşi etaleze ideile, concepţiile de viaţă, sau pur şi simplu să reacţioneze la un stimul. Facebook cunoaşte o miraculoasă expansiune, peste aşteptările creatorului ei, atingând în România peste 5,8 milioane de utilizatori în prezent, cf. Facebrands.ro, adică 27% din populaţie, din care tinerii sunt cei mai activi, ei ocupând peste 60% din totalul de utilizatori. În echilibru, adică fifty-fifty, se află procentul de femei şi bărbaţi care se regăsesc pe Facebook.

Sunt ani de când pe glob se pune problema unor reglementări sau autoreglementări etice pentru reţelele de socializare ca FB, MySpace, Twitter sau mai recent, YouTube, toate acestea schimbând fundamental paradigma relaţiilor interpersonale, a socializării şi chiar sensul conceptului de „privacy”, a ideii de intimitate, aşa cum apare el în codurile etice clasice, ca să nu mai vorbim despre resorturile diferite ale valorilor „prieteniei”, într-o versiune globalizată, virtuală şi obeză ca număr. Una dintre problemele pe care teoreticienii şi-o pun este natura publică sau privată a reţelei. Mai mult, se discută tot mai mult despre influenţa psiho-socială şi politică a serviciilor acestor reţele: „Este cazul ca intimitatea, identitatea, comunitatea şi prietenia pe reţelele de socializare să devină subiecte de dezbatere etică fiindcă ele au impact asupra discursului civic, asupra libertăţii şi democraţiei în sfera publică, cu extensie asupra implicaţiilor politice ale Internetului”, se sublinia în articolul din Stanford Enciclopedia of  Philosophy. Urban Dictionary dă câteva exemple de încălcare a deontologiei pe FB cum a