Ultimele stiri sunt ca va fi cel mai tarziu in trei ani dupa momentul privatizarii. Termenul pare a fi mult prea lung, chiar daca, teoretic, evenimentul se poate petrece oricand, in interiorul acestui termen.
Ingrijorator este faptul ca Guvernul si, implicit, comisia de privatizare, nu par a fi interesati de scurtarea acestui termen si de stabilirea unor modalitati clare de listare sau, macar, de pachetul care va fi oferit in cazul unei oferte publice de vanzare. Spre deosebire, in cazul CEC, strategia de privatizare prevede ca statul va vinde un pachet de pana la 10% printr-o oferta publica.
Exista ideea, falsa, ca de dezvoltarea pietei de capital ar beneficia doar cei care sunt activi pe aceasta piata. Cei care cred acest lucru isi inchipuie ca toti cei care au banii investiti in actiuni listate sunt automat castigatori. Adevarul este ca multi din cei care-si risca banii mai si pierd.
Daca exista un castigator cert din dezvoltarea pietei de capital, atunci aceea este economia romaneasca.
In SUA, firmele se finanteaza in proportie de 70% de pe piata de capital. La noi, acest procentaj este insignifiant. Rezultatul: multe afaceri nu se pot dezvolta rapid din cauza ca nu au acces la finantare. Dar pentru ca piata de capital sa creasca, trebuie sa existe emitenti de talia BCR. Toata lumea e de acord ca Romania are nevoie de investitii straine.
Bursa este locul cu portile cele mai larg deschise pentru investitorii straini. Aici nu au de negociat cu primari corupti sau cu directori incompetenti. Macar din acest motiv, cauza listarii BCR ar trebui imbratisata de catre Guvern.
Fara a mai pune la socoteala si faptul ca vanzarea unui pachet mic, de 4-5 procente, la sase luni sau un an dupa privatizare, s-ar face la preturi mai bune decat vanzarea pachetului majoritar. Cel putin asa ne-a aratat evolutia pr
