Sâmbătă. 1 iunie 2013. Bucureşti. Cronică sentimentală a unui oraş pragmatic. Sau cronică pragmatică a unui oraş sentimental. Acelaşi lucru! Joaca de-a antonimele şi de-a sinonimele se potriveşte perfect cu peisajul acestui Bucureşti contrastant de sâmbătă seara. Mirese multe la Arcul de Triumf, jucând o horă şi privind pe furiş spre ceas, aşteptând, probabil, revenirea la propria nuntă, pentru a putea tânji, mai apoi, la revenirea spre propria viaţă. Bulevarde aglomerate, în plină noapte, semafoare care durează întotdeauna prea mult şi care se fac întotdeauna roşii când ne e lumea mai dragă. Un parc Herăstrău luminat de paşi, prin întunericul care mişcă sfios frunzişul proaspăt înnverzit. Hoteluri cu nuntaşi pe holuri, cu oaspeţi entuziaşti care nu se mai regăsesc nici măcar în borderoul de la recepţie, cu oameni obosiţi care ies să ia o gură de aer în parcare, acolo unde nimeni nu le mai urmăreşte încruntarea, acolo unde nimeni nu le mai cere să danseze şi să uite de problemele de acasă.

Sâmbătă. 1 iunie 2013. Cronică dură a unui oraş sensibil. Sau cronică sensibilă a unui oraş dur. Acelaşi lucru! Multe maşini de Prahova aleargă de la un capăt al altuia al capitalei, claxonând, uneori nepotrivit, pe cei care le aruncă priviri întrebătoare. Nu mai înţeleg nimic. Ba înţeleg! Tocmai a câştigat Petrolul Ploieşti Cupa României, în faţa celor de la CFR Cluj. E normal ca, dintre toate numerele maşinilor care circulă pe străzi în noaptea asta, PH să aibă voie să facă mai multă gălăgie decât celelalte. Aş claxona şi eu, dar am număr de Bucureşti şi nu vreau să fiu înţeleasă greşit. Le flutură fularele echipei preferate, aproape tuturor pe acelaşi geam, pe geamul din faţă-dreapta. Mi-s dragi şi mă şi intimidează cu mişcările lor dure, de învingători care nu mai ţin cont de nimic şi care parcurg cu o doză sporită de inconştienţă traseul către casă.

Bucur