Faraonul a murit din punct de vedere politic. Ceea ce vedem acum este mumia lui. Cât timp se va mai putea mişca din inerţie acest cadavru îmbălsămat? Câteva ore, zile sau săptămâni? Răspunsul îl are armata, cea care va decide când şi cum să-i sigileze sarcofagul. Depinde de protestele masive de azi, de cât timp vor întârzia militarii pentru a găsi o formulă instituţională şi politică pentru tranziţie şi de momentul în care Washingtonul va da undă verde. O soluţie rezonabilă ar fi un guvern provizoriu prezidat de ElBaradei, laureat al premiului Nobel, dotat cu prestigiu şi credibilitate în interior şi în afară ţării şi care, după plecarea lui Mubarak, ar integra principalele forţe politice de pe Valea Nilului, notează miercuri El Pais, citat de Agerpres.
Între timp, ţările din jur sunt în aşteptare. În Israel, spre ruşinea lor, autorităţile par să prefere dictatura în loc de democraţie la vecinii lor arabi. Într-un editorial publicat de ziarul Haaretz i se cere astfel premierului Netanyahu şi apropiaţilor săi să renunţe la această viziune care se prăbuşeşte sub ochii lor, cea a "răului mai mic" pentru Israel şi anume ca lumea arabă să fie guvernată de tirani". Israelul, care s-a lăudat timp de decenii că este singura democraţie din regiune, va trebui să înveţe să negocieze cu guvernele arabe rezultate din urne, este de părere Haaretz.
Merită în schimb felicitări pentru atitudinea ei clară de susţinere a protestatarilor democraţi egipteni, Turcia guvernată de Erdogan. O ţară cu religie majoritar musulmană care se construieşte de câţiva ani pe o democraţie dornică să se integreze în Europa. O ţară guvernată de islamiştii de la AKP, pentru care mediile internaţionale şi politologii au inventat calificativul de "moderaţi" şi care poate servi drept model pentru întregul mal meridional şi oriental al Mediteranei. Lideri precum tunisianul Ganuchi, întors recen
