Cred ca, in clasa noastra politica, s-a aciuat o boala grea. Aceea de a avea, oricind si in orice conditii, dreptate. Zoon politikon de Romania nu greseste niciodata. Punct. Am urmarit, absolut intimplator, un fragment dintr-un talk show (al Televiziunii Nationale) in care era invitat actualul ministru al Educatiei, domnul Daniel Funeriu. Bineinteles, moderatorii au adus repede vorba despre stilcirea limbii romane, de catre importantul personaj, in diverse discursuri oficiale. S-a insistat mai ales pe recenta eroare a lui Funeriu: clasica forma a substantivului inexactitati a devenit, in gura Domniei Sale, inexactitudini. Marturisesc, m-am oprit din butonarea telecomenzii, pentru a vedea cum isi face mea culpa, in direct, un inalt functionar al statului nostru. Stupoare! Nu numai ca domnul Funeriu nu a aratat - citusi de putin - umbra vreunei culpabilitati pentru greselile frecvente de limba pe care le-a comis si, cu precadere, pentru aceasta din urma (cu atit mai mult cu cit dumnealui apare in postura „mai marelui" dascalilor autohtoni!), dar, in plus, intr-o maniera complet neasteptata si absolut nonsalanta, a scos (ca la comanda - se astepta, care va sa zica, sa se ajunga la delicatul subiect!) mai multe dictionare pe masa. Invirtindu-le iute, in stil „alba-neagra", a spus, la modul generic, surizind destins, ca exista numerosi oameni care „nu stiu despre ce vorbesc". As rezuma aici argumentele ministrului in favoarea cuvintului „inexactitudini" (banuiam ca pledoaria sa va viza, in ultima instanta, invocarea unor circumstante atenuante pentru strania constructie lexicala), insa, va zic drept (celor care nu ati vazut respectivul fragment de emisiune), nu am cum. E vorba despre o „misiune imposibila", intrucit vorbaria domnului Funeriu nu avea nici cap, nici coada, dezvaluind, in ansamblul ei, o „inexactitudine" mai gaunoasa decit buclucasa eroare de limba in sine.