Volatilitatea actuala a preturilor la alimente a deschis robinetul promisiunilor electorale. N-au lipsit din agenda impusa politicienilor pe 1 iulie 2008 decat analizele de fond, intelegerea premiselor si a realitatilor eterogene din statele membre, studiile serioase de impact ale propunerilor lansate pentru bugetul Romaniei. Dezinvoltura marsului in ritmuri de subventii, ajutoare directe, salarii si pensii intra fara echivoc intr-o bucla de nestavilit a accelerarii inflatiei. Ea se traduce in final tot prin saracirea populatiei.

Romania este o piata afectata mai degrada moderat de evolutia preturilor mondiale la alimente, cu cresteri medii de circa 15% in trimestrul I 2008. De pilda, in Ungaria si Marea Britanie preturile au crescut cu aproape 30% in aceeasi perioada. La extrema cealalta, in Olanda, Belgia sau Portugalia preturile medii reale au scazut in aceeasi perioada

cu ritmuri intre -3 si -8%.

Ne vom opri in continuare asupra acelor propuneri care pretind sa solutioneze criza preturilor la alimente. Pentru inceput, taxa pe valoare adaugata pentru alimentele de baza de 5% - propunerea PSD si PC - sau de 5,5% - propunerea presedintelui Frantei.

Aprig dezbatuta in statele membre, semnificatia sa in Romania prinde un cu totul alt contur si nu credem ca isi va arata efectele pozitive la care aspira abordarea teoretica. Producatorii nu vor reduce niciodata preturile cu diferenta de TVA (de fapt, nu le vor reduce deloc), in timp ce bugetul va pierde banii pe care conteaza cel mai mult. Hatisul fiscal romanesc nu trebuie complicat si mai mult. Problemele nostre de fond raman disciplina fiscala si resursa umana slab pregatita si dezinteresata din organismele de control.

Vigilenta bugetara sacrificata

Instinctul politicienilor pentru gestionarea instabilitatii preturilor la alimente precipita reactiile aparen