* Apocalipsul acum - versiune integrală / Apocalypse Now Redux (SUA, 1979/2001), de Francis Ford Coppola Înainte de a vedea Apocalipsul acum - versiune integrală, nu eram convins că acest film legendar, pe care-l văzusem de trei-patru ori pe casetă video, în versiunea lansată în 1979, reuşeşte să fie capodopera visată de regizorul Francis Ford Coppola. Dar trebuie să adaug că, înainte de a vedea la cinema versiunea integrală, nu ştiam nici cum bîzîie muştele în regatul lui Kurtz (Marlon Brando), aflat la capătul călătoriei pe un rîu, în amonte, din Vietnamul parfumat cu napalm pînă peste graniţa cambodgiană, undeva în junglă sau, dacă vreţi adresa exactă, în inima întunericului. Efectele sonore ale lui Walter Murch sînt printre cele mai expresive argumente cu care poate veni cinematograful, ca să-i cheme înapoi pe telespectatori şi pe căutătorii de filme de pe Internet: dacă nu veniţi la cinema, n-o să ştiţi niciodată în cîte feluri poate să facă elicea unui elicopter - adineauri tuşea ca un ventilator suprasolicitat de viaţa la tropice, acum bîzîie ca o insectă, mai tîrziu va toarce ca un tigru cu burta plină. Coppola şi Murch au reuşit să prindă pe banda sonoră gîndurile rele pe care rîul le murmură în urechile soldaţilor americani porniţi în căutarea lui Kurtz. Mai este şi imaginea lui Vittorio Storaro: dacă sînteţi unul dintre cinefilii care şi-au stricat ochii cu copia alb-negru a Cinematecii, mergeţi acum la cinema şi comparaţi Apocalipsul acum cu fantoma palidă din memoria dumneavoastră. Ca să înţelegeţi ce se întîmplă cu personajele aveţi nevoie de lumină - de penumbra în care intră atunci cînd rîul se îngustează, pentru ca apoi să iasă în bătaia unor raze puternice şi înşelătoare ca nişte droguri. Cel mai puternic drog este, desigur, propria lor ignoranţă în privinţa Vietnamului: au intrat în ţara asta fără să ştie nimic despre ea, iar acum ţara asta