Marca înregistrată este un semn susceptibil de reprezentare grafică, servind la deosebirea produselor şi serviciilor unei companii de cele ale altei companii.

La rândul său, conform OMPI (Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale), numele de domeniu este “forma prietenoasă a adreselor de Internet şi este folosit pentru o identifica site-urile Web”.

Şi marca înregistrată, şi numele domeniului de Internet sunt deopotrivă extrem de importante în comunicarea şi consolidarea unui brand, iar suprapunerea lor este considerată de specialişti un indiciu de coerenţă şi consistenţă a identităţii firmei, produsului sau serviciului pe care o firmă îl promovează.

Conform reglementărilor în vigoare, înregistrarea unei mărci îi confera titularului său un drept exclusiv asupra ei. În schimb, prin rezervarea unui nume de domeniu de Internet, titularul nu dobândeşte decât un drept de utilizare asupra numelui respectiv. Această stare de fapt a creat de-a lungul timpului, după explozia Internetului, numeroase conflicte între proprietarii unor mărci şi deţinătorii unor domenii de Internet.

Ideal este ca atât înaintea depuneriii unei cereri de înregistrare de marcă, dar şi înainte de rezervarea unui nume de domeniu să se efectueze o verificare în bazele de mărci şi în baza RNC (Romanian National R&C Computer Network) pentru a vedea dacă mai există alte mărci similare sau identice cu denumirea pe care intentionaţi să o înregistraţi ca marcă sau ca nume de domeniu.

Chiar în contractul de înregistrare, ICI (Institutul National pentru Cercetare - Dezvoltare în Informatica), registrul ROTLD, atrage atenţia că nu poate şi nu va verifica dacă numele de domeniu ales sau utilizarea lui încalcă drepturile legale ale altor părţi şi că această verificare şi riscurile care survin pe urma ei cad în sarcina cumpărătorului. Dacă verificarea efectu