Ce ştim despre stalinizarea Europei de est? Au fost regimurile impuse de Iosif Stalin naţiunilor din regiune doar creaţii artificiale, improvizaţii politice şi economice pornite din capriciile unui dictator, sau pot fi considerate încercări de a provoca schimbări fundamentale în societate, cultură şi chiar în condiţia umană pe baza unor precepte ideologice – cu alte cuvinte imitaţii ale precedentului sovietic până la cele mai mici detalii?
În introducerea volumului "Cortina de Fier: zdrobirea Europei de est, 1944-1945", jurnalista şi istorica Anne Applebaum formulează propria interpretare şi defineşte natura principalului subiect analizat: "Totalitarismul rămâne o caracterizare utila şi necesară. Revitalizarea acestui termen a fost îndeajuns de lung amânată."
Analiza aprofundată pe care autoarea o face îndepărtează orice dubiu asupra intenţiilor discipolilor lui Stalin de a construi totalitarisme în Europa centrală şi de est.
În final aceştia au eşuat, dar intenţiile totalitare şi politicile criminale iniţiale sunt evidente. Totalitarismul în regiune a fost o realitate politică, economică şi culturală trăită de milioane. Discursul lui Winston Churchill din 1946, în Fulton, Missouri, care a anunţat căderea unei Cortine de Fier asupra teritoriilor cuprinse între Marea Baltică şi Marea Adriatică, nu a fost o declaraţie iresponsabilă, aşa cum pretind unii istorici revizionişti, care îi consideră pe Churchill şi, desigur, Occidentul responsabili pentru declanşarea Războiului Rece. Afirmaţiile fostului premier britanic au fost o denunţare conştientă a planurilor lui Stalin de a aduce la putere partidele comuniste în teritoriile ocupate de Armata Roşie.
Ştim de foarte multă vreme numele liderilor stalinişti, dar biografiile lor au rămas fragmentare şi contradictorii. Bazându-se pe material arhivistic inedit şi pe interviuri, Applebaum ne permite să avem