Vîntu şi Luca au fost arestaţi pe motiv că au jucat sârba-n căruţă, dar e drept că-i vorba de o căruţă de bani - cei 328 de milioane de euro pe care i-a obţinut Petromservice, prin contractul de vânzare a activităţilor de servicii petroliere şi transferul celor 10.000 de angajaţi către Petrom, încheiat în 2007 şi finalizat în 2008.

Iată ce reiese din ceea ce acuză procurorii:

Totul a pornit de aici: "Avem nişte bani, cum procedăm?"

Adică: în realitate, banii sunt ai noştri, dar figurează în scripte la Petromservice, unde mai sunt şi alţi acţionari (de fapt, nu este deloc exclus ca ceilalţi acţionari să fie acţionari, tot aşa, doar în scripte) - cum facem ca realitatea să corespundă cu scriptele şi banii să ne intre în buzunare?

A urmat un joc foarte popular, deloc sofisticat, deloc inventiv, pentru că Vîntu îl practicase şi la FNI: cumpărăm nişte acţiuni de doi bani şi i le vindem lui Petromservice cu doi lei, cum am făcut cu acţiunile Exportimport, în anii 1997-2000, când le-am cumpărat cu doi bani şi le-am vândut cu două sute de lei (mă rog, e o metaforă) la FNI.

Vîntu & amicii se aflau la ambele capete ale tranzacţiei: ei îşi vindeau, ei îşi cumpărau - Doamne!, ce frumuseţe de comerţ! - şi, la coadă, diferenţa enormă de preţ le revenea în buzunare.

Bani cinstiţi.

Încă o dată, nu excludem ca, întradevăr, să fi fost banii lor, în realitate - ai lui Vîntu & amicii - şi de fapt să nu-i fi prejudiciat pe ceilalţi acţionari, pentru că altă experienţă a lui Vîntu, cea de la Banca Romextera, a arătat că este capabil să încheie mii de procuri la notariat, astfel ca salariaţii să figureze oficial drept acţionari ai băncii, dar, "de facto", acţiunile să-i aparţină.

După cum, banii cu care a capitalizat Banca Română de Scont, deşi figurau pe numele lui Nicolae (Viorel) Popa, erau, de fapt, ai lui Vîntu.

Dacă acesta va fi