NEMURITORUL ● "Decît un nume adunat pe-o carte"
Dacă un glossy ar avea oareşce cultură istorică, atunci, cu siguranţă că, parafrazînd celebrele vorbe ale lui Stalin ("Papa? Cîte divizii de blindate are ăsta?"), la auzul numelui lui Tudor Arghezi ar întreba: "Ce cotă are ăsta la show-biz?".
NEMURITORUL ● "Decît un nume adunat pe-o carte"
Dacă un glossy ar avea oareşce cultură istorică, atunci, cu siguranţă că, parafrazînd celebrele vorbe ale lui Stalin ("Papa? Cîte divizii de blindate are ăsta?"), la auzul numelui lui Tudor Arghezi ar întreba: "Ce cotă are ăsta la show-biz?".
În consecinţă, nu pot decît să constat faptul că excelenta culegere de evocări "L-am cunoscut pe Tudor Arghezi" (II), alcătuită de Nicolae Dragoş, a trecut neobservată. Scriu astăzi despre această carte, sub semnul vorbelor fiicei poetului, Mitzura Arghezi: "Cîndva, Tudor Arghezi…"
PROSCRISUL. Nu este prima oară cînd Tudor Arghezi este dat uitării! În antologie găsim dovezi despre "cine" şi "cum" l-a hărăzit pe Arghezi "linşajului mediatic" după 1944. Fireşte, sintagma "linşaj mediatic" nu exista; opera însă paradigma: "cine nu e cu noi e împotriva noastră!", da. Din paginile scrise de Alexandru Balaci, Ion Dodu Bălan, Gh. Bulgăr, Dumitru Micu sau Pavel Ţugui – oameni care în perioada amintită au cunoscut cum stau lucrurile în această încîlcită poveste – desprindem date edificatoare despre surghiunirea poetului "Cuvintelor potrivite".
În România liberă de la 21 februarie 1945, Miron Radu Paraschivescu dă semnalul. Arghezi este denuţat că "nici-o clipă în viaţa sa n-a fost şi nu este socialist"! Etalonul abjecţiei rămîne foiletonul lui Sorin Toma "Poezia putrefacţiei sau putrefacţia poeziei", apărut în Scînteia în 1948. Lasă că nici Arghezi nu i-a rămas dator tatălui scribului, pseudopoetul A. Toma, dînd "operei" acestuia lovi
