Horia Tecău şi Robert Lindstedt au pierdut a doua finalăconsecutivă la Wimbledon, fraţii Mike şi Bob Bryan "suflându-le"sâmbătă titlul la capătul unui meci jucat de ei aproape perfect,scor 6-3, 6-4, 7-6. În ciuda înfrângerii, românul susţine că a avutdouă săptămâni incredibile pe iarba londoneză, iar cu puncteleapărate din 2010 ajunge de azi pe locul 11 mondial.

Felicitări, Horia, pentru parcursul de la Wimbledon. Încare finală ai ajuns mai greu, acum sau în cea de anultrecut?

În 2010, prezenţa noastră în finală a fost o surpriză. Acum, atrebuit să muncim din greu pentru a ajunge în ultimul act. Am avutde jucat în fiecare zi după ce meciurile s-au decalat din cauzaploilor, dar şi o mică presiune asupra noastră, întrucât am avutmulte puncte de apărat. Iar dacă le-am fi pierdut, puteam să picăm10-15 locuri în ATP.

Care ar fi concluziile finalei jucate împotriva fraţilorBryan?

Să joci a doua finală de Grand Slam la Wimbledon la 26 de ani esteceva de vis. Am întâlnit probabil cea mai bună echipă din istorie.Din păcate, am avut un început mai slab, iar fraţii Byan nu teiartă niciodată. Dacă apucă să ia avantajul, greu pot fi opriţi, sărevii, doar să speri că ajungi în tie-break, acolo sunt maivulnerabili.

Ai părut sigur pe parcursul turneului, dar în finală parcăai fost mai timid. Au fost emoţiile prea mari?

Eu nu mi-am pierdut o dată serviciul până în finală, dar tocmaiacum am făcut duble greşeli şi l-am cedat de două ori. E clar căînceputul nu m-a ajutat, iar apoi mi-a fost foarte greu să-mirevin.

"Ne-amconsolidat ca echipă"

Ce v-aţi spus tu şi Robert după finală?

Că am avut două săptămâni incredibile şi ne-am consolidat caechipă. Am câştigat meciuri dificile care ne-au dat încredere şi amajuns într-o poziţie mult mai bună decât în 2010. Am fost puţindezamăgiţi că am pierdut a doua finală. Ş