Sora i-a murit în arenă în timp ce executa „saltul mortal“. Cu opt fracturi şi un infarct, pentru fostul acrobat şi clovn, astăzi în vârstă de 75 de ani, viaţa a fost dură, nu „circ“. Siminică (Simion Avram pe numele real) locuieşte pe Şoseaua Ştefan cel Mare, nu departe de Circ. Ocoleşte mereu zona impunătoarei clădiri, pentru că îi dau lacrimile.
Din 1995, de când s-a retras din activitate, viaţa curge altfel pentru Siminică. Monotonia bătrâneţii îi este îndulcită de Cuţa, căţeluşa pe care o scoate zilnic la plimbare, o spală pe lăbuţe şi căreia îi face periaj dentar de trei ori pe zi. „Domnul Siminică a scos iar căţeaua la promenadă", remarcă vecinii, în timp ce animalul şi stăpânul ei îşi văd de viaţa şi plimbarea lor.
Soţia, Doina Florea, acrobată la circ şi fostă balerină, căţeluşa Cuţa şi o pisică tărcată sunt familia lui. Aplauzele au murit, la fel şi emoţia dinaintea săriturii la trapez. Doar Dumnezeu îşi manifestă prezenţa şi acum, la fel ca atunci.
„Eu refuzam să lucrez cu cordonul de siguranţă, aveam acrobaţii complicate şi aveam nevoie de libertate. Dădeam iscălitură, dacă se întâmpla ceva cu mine eram singurul responsabil. Îmi făceam cruce şi mă rugam la Dumnezeu. De fiecare dată am simţit puterea Lui", povesteşte fostul acrobat. În vara lui 2010, când a suportat o dificilă intervenţie chirurgicală, i-a fost pentru prima oară teamă să dea „iscălitură".
„Doctorul Calomfirescu a fost mâna lui Dumnezeu. Credeţi-mă, i-am sărutat mâna!", se minunează cu recunoştinţă Siminică. Viaţa a fost aspră cu cel recompensat de UNITER, în 2002, cu Premiul Special pentru Spectacol de Circ.
Masca veselă peste un suflet trist
Părinţii, veniţi la Bucureşti tocmai din Huşi, „erau amărăşteni, făceau fel de fel de munci. Tata făcea şi pe zugravul, muncea şi la circ, era şi muzicant, ducea şi recuzita - un fel de a cince