O piesă zguduitoare, despre moartea unui om sau a OMENIRII, dacă o gândim ca simbol. Marele rol. Nu i-a plăcut, cel puţin aşa spunea, dar a fost marea sa reuşită: Piesa lui Eugen Ionescu “Regele moare”
Béranger şi Arturo Ui rămân marea întâlnire cu Teatrul a actorului Ştefan Mihăilescu-Brăila.
O piesă zguduitoare, despre moartea unui om sau a OMENIRII, dacă o gândim ca simbol. Marele rol. Nu i-a plăcut, cel puţin aşa spunea, dar a fost marea sa reuşită. Piesa lui Eugen Ionescu “Regele moare” este o metaforă. “Regele moare” – un solemn şi tragic, şi grotesc joc al morţii. Piesa a avut parte de un mare spectacol. Spectacolul întreţinea ideea de coşmar fantastic prin decor, costume, muzică, joc actoricesc.
CARISMĂ.Ce spun actorii, prieteni şi colegi despre acest rol?! Emil Hossu ne confirmă că Ştefan Mihăilescu-Brăila “era nedumerit. Nu-nţelegea filozofia lui Ionesco, obsesia morţii. El era un om foarte vesel, plin de candoare. Dar intuiţia lui l-a dus just spre ce trebuie. S-a trezit cu un succes răvăşitor. Cred că rolul acela pentru el a-nsemnat o adevărată Universitate. Lucru rar, avea şi inteligenţă de scenă, şi o inteligenţă uriaşă omenească”.
Alexandru Repan îşi aminteşte că “îmi plăcea la nebunie. El era genial. Spectacolul era cuminte şi cinstit. Care nu era absurd. Lumea se bulucea să-l vadă. Erau săli arhipline, nu găseai bilete. Spectacolul avea un decor uluitor, semnat Paul Bortnovsky. Decorul şi Ştefan Mihăilescu-Brăila. Era un actor cu instinct genial şi intuiţie artistică. Juca în acelaşi timp Brecht şi Ionesco, care nu-s la îndemâna oricui. E nevoie de un actor intelectual. Şi el, care nu avea cultura necesară, avea intuiţie. Genială intuiţie. El era genial”. Horia Popescu nu uită că “Brăila a avut o mare personalitate, poate nu de mulţi dintre noi înţeleasă. Ştii în ce-l poţi descoperi pe
