În anii ’80, Ceauşescu a dat ordin ca imobilele antebelice de pe bulevard să fie demolate şi s-au ridicat în loc blocuri urâte.

Locuiesc de peste 25 de ani pe mâna stânga a bulevardului Filantropia cum vii din Piaţa Victoriei. În capătul străzii mele se găseşte o grădiniţă care a fost o şcoală cândva celebră, „Şcoala din mahalaua Dracului", pe care am regăsit-o în cărţi de memorialistică, pomenită de câţiva dintre absolvenţii ei. Bulevardul nu mai are aspectul vechi cu cinematografe, prăvălii, restaurante faimoase, ateliere de reparaţii, când era un cartier eminamente negustoresc locuit de o mică burghezie prosperă.

În anii '80, Ceauşescu a dat ordin ca imobilele antebelice de pe bulevard să fie demolate şi s-au ridicat în loc blocuri urâte, cu aspect postapocaliptic. Cartierul a apărut în forma lui consacrată (între Hanul galben şi groapa lui Oautu) înainte de Primul Război Mondial peste nişte arături, culturi de porumb, grădini şi livezi, dar începuturile lui se găsesc undeva la începutul secolului al XlX-lea, când se afla aici bariera oraşului fixată de nebunul vodă Mavrogheni. El a ridicat aici un foişor, palat domnesc, cişmea, tipografie, monetărie, spitalul Filantropia (numit atunci „spitalul streinului") precum şi frumoasa ctitorie cunoscută şi azi cu numele de Biserica Mavrogheni cu hramul Izvorul Tămăduirii, în curtea căreia sunt îngropaţi Ion Heliade Rădulescu şi Horia Bernea.

Aici se găsea odată bariera de N-V a Bucureştilor, o barieră destul de turbulentă (de unde numele mahalalei), populată de ţărani, negustori, dar şi de hoţi şi tâlhari veniţi după pradă. Hanul galben marca locul şi se afla la intersecţia cu bulevardul Banu Manta până în 1985, când Ceauşescu a dat ordinul genial să fie demolat pentru a face loc unui mic loc de parcare. Asta ca să nu rivalezeze acea casă modestă, păstrată miraculos peste timp, cu falnicele blocuri prolet