In viitor, constringerile economice vor fi principalele mecanisme de reglare a diferitelor contradictii politice sau strategice. Constringerea externa asupra natiunilor si tarilor va fi de-acum una prevalent economica, mai bine zis geoeconomica. Avem in fata o tematica oarecum inedita in peisajul stiintific si publicistic romanesc, putini autori indraznind sa se incumete pe acest tarim. Geoeconomia si Diplomatia economica nu au devenit la noi - din pacate - nici discipline universitare, decit la SNSPA Bucuresti, din cite stiu, ceea ce, alaturi de politizarea excesiva a domeniului, aduce prejudicii grave si practicii diplomatice din domeniul economic, afectind profund interesele tarii prin numirea pe posturi de atasati economici ai ambasadelor noastre a unor oameni foarte slab pregatiti, si am constatat cu totii astfel de fenomene. Abordarea poate fi, de aceea, binevenita, in contextul actual intern si international, marcat de fenomenul complex si contradictoriu al globalizarii, cu multiplele sale provocari, ca si de criza economico-financiara, cu avatarurile sale. In acest context, problematica economica a devenit preponderenta pe agenda politicii internationale. Revolutia tehnologica, deschiderea frontierelor si liberalizarea schimburilor au favorizat dezvoltarea companiilor transnationale, dotate cu strategii veritabil planetare. In ce le priveste, statele s-au angajat in politici ofensive de cucerire a pietelor externe si de preluare a controlului in sectoare de activitate considerate strategice. Pentru state, accesul la putere si afirmarea lor pe scena internationala depinde, in hiperconcurenta globala de astazi, mai mult ca oricind, de potenta lor economica, de competitivitatea firmelor lor si de locul pe care ele il ocupa in comertul mondial, si mai putin de capacitatile lor militare. Altfel spus, forta armelor nu mai are mare semnificatie daca nu este produsa