Conceptul de reamenajare se defineşte, în primul rând, prin înnoire. Însăşi operaţia în sine pleacă de la această dorinţă de a schimba faţa locuinţei în care trăim, iar dorinţa este cu atât mai puternică şi mai justificată cu cât locuinţa respectivă este mai veche şi mai perimată. Pentru a exemplifica ce presupune renovarea unei locuinţe vechi am ales un apartament aflat într-un imobil din centrul Bucureştiului, construit în perioada interbelică.
Living-ul iniţial era format din două zone, fiecare dintre ele având o suprafaţă de 20 mp. Zonele erau separate prin intermediul a trei uşi de tip glasvand. Aceste uşi au fost eliminate, lucru ce a condus la obţinerea unei camere de zi de mari dimensiuni. Totuşi, cele două zone iniţiale au fost păstrate, deoarece ele au primit funcţii diferite. Prima dintre ele a fost amenajată ca dining iar cea de a două ca living.
Pe grinda rămasă liberă, după eliminarea celor trei uşi care formau glasvandul, a fost construită o arcadă din profile metalice şi gipscarton.
Balconul a fost integrat în living după ce au fost executate următoarele operaţii: uşa, fereastra şi porţiunea de perete care separau camera de logie au fost eliminate. De asemenea, a fost eliminat parapetul din cărămidă al logiei. Aceasta a fost închisă cu geamuri termoizolante montate în tâmplărie din PVC.
Vechiul parchet din lemn masiv a fost eliminat. De asemenea, au fost înlăturate şi toate straturile care formau structura de bază a acestuia. A fost turnată o şapă din ciment şi nisip cu o grosime cuprinsă între 5 şi 8 cm. Diferenţa de grosime a fost necesară pentru a se putea obţine o suprafaţă perfect plană. După uscarea şapei, a fost montat parchet laminat.
Instalaţia electrică a fost refăcută în totalitate. Cablurile au fost introduse, pentru protecţie, în tuburi rigide de plastic. Ele au fost direcţionate spre locurile de lampă
