Episodul 2. Luca
Tovarasul Luca, redactorul-sef nou-venit, se facea auzit din capatul coridorului lung, pacanind cu tocurile pantofilor, cu mai mult de doua minute inainte sa se iveasca, si tot o surprindea pe secretara nepregatita, cu toaleta neterminata. Imbracat parca anume in negru din cap pana-n picioare, dadea buzna peste femeile de serviciu speriate, dadea cu cornul in usile zabrelite ale birourilor - la secretariat singura usa deschisa, singura lumina. Fiti atenta, doamna - bossuletul s-a oprit sufland greu ca un taur intaratat, in fata secretarei, destul de aproape ca sa-i simta mirosul coloniei indoielnic-frantuzesti. De astazi facem un nou regulament! La unsprezece toata lumea in redactie, la unsprezece douazeci sedinta de sumar! Cine nu e pregatit pentru sedinta de sumar are un avertisment, si la trei avertismente i se scade zece la suta din salariu! (doamna, ametita de un asemenea debit verbal descatusat brusc intr-o lume inca linistita, subliniaza silabele ascutite din vorbirea sefului cu inclinari motaite din cap, ca ale unei papusi) Dumneavoastra intelegeti, doamna, sau trebuie sa vin dupa ce va treziti? Lasand intrebarea fara raspuns bossuletul intra in biroul majestuos, cu masa lunga pe laturile careia se insiruiau cinci sase scaune de oaspeti cu turul tapitat maro pe un picior elegant cu filet - scaunele rotative nu-i mai plac nici ele, de cand i se pare ca nu-l mai asculta nimeni, cei cu care sta de vorba ori se intorc cu spatele ori se lasa in sus-in jos - numai in dimineata aceasta pe tov. Luca au inceput sa-l supere scaunele.
Un perete intreg al biroului erau geamuri uriase spre un Nobody's Land, care fusese terenul ADP-ului, acum era folosit de pastorii de capre. De la distanta nici nu se vede ce face barbatul acela marunt in boschetii teposi, inca primavaratici, neimbracati in flori si frunze. Se intelege ce facea abia c
