Ceasuri din aur, argint, marmură, bronz aurit, lemn de nuc, cu pictură pe emailuri policrome pot fi admirate în clădirea de pe Strada Nicolae Simache.

Sunete cristaline şi tonuri muzicale calde se aud la intervale regulate de timp. Clădirea vibrează de o muzică plăcută, iar o voce începe să povestească despre regi şi regine, domnitori şi ţari şi despre modul lor de măsurare a timpului. Ne aflăm la Muzeul Ceasului “Nicolae Simache”, unde timpul pare să se fi oprit în loc, deşi ceasurile din jur arată exact opusul. Modele de ceasuri din secolul XVI şi până la început de secol XX umplu cele trei camere ale muzeului pentru a putea fi admirate de localnici şi turişti.

Cel mai vechi exponat are peste 400 de ani

Muzeul are peste 3.000 de ceasuri şi componente ale acestora, însă sunt expuse în jur de 500, restul putând fi văzute cu ocazia expoziţiilor temporare. Majoritatea exemplarelor expuse sunt funcţionale, chiar dacă unele au peste 150 de ani, iar muzeografii le potrivesc astfel încât acestea să le arate vizitatorilor ora exactă.

Cele mai vechi ceasuri din colecţie sunt cele de tip astronomic datând din anii 1544 şi 1562, creaţii ale orologierilor Jakob Acustodia (Olanda) şi respectiv Jeremias Metzker (Germania). Tot din categoria ceasurilor “bătrâne” face parte şi unul cu apă, realizat de Charles Rayner în anul 1654, la Londra.

În ambianţa spaţiului muzeal sunt expuse şi splendide pendule de mobilier sau de podea, în stil baroc, Ludovic al XIV-lea, Boulle, Rococo, create de celebri orologieri francezi, austrieci şi olandezi, din secolul al XVIII-lea. Impunătoare sunt şi ceasurile de şeminee împodobite cu personaje mitologice sau scene idilice.

Ceasuri cu antifurt

Piesele de rezistenţă ale muzeului sunt exponatele din aur, unele dintre acestea încrustate cu pietre preţioase. “Ceasurile de buzunar din aur au