Deunăzi, în tren, aveam în faţa mea o pereche antipatică, dar nu puteam să nu aud ce spuneau. El, mai ales, vorbea mereu la telefonul mobil cu diverşi şefi sau sponsori pe care îi linguşea. La sfîrşitul fiecărei conversaţii, îi explica nevestei ce speră să cîştige, adăugînd şi motivele pentru care îi dispreţuia. Era ca o scenă de film moral. Deodată, nu mai ştiu cum, a ajuns la subiectul lucrărilor din zona Matache. Cu acelaşi dispreţ, a pufnit agasat: „Hala e un vax. Ce monument? S-o dărîme şi gata“. Mai sînt şi alţii care gîndesc aşa (nu numai şoferi care ar vrea să-şi alerge maşinile). Am mai auzit oameni care se miră ce ne-a găsit, fiindcă pentru ei Hala Matache nu era decît un loc pe unde treceau ca să cumpere de-ale gurii. Cînd ei sînt în vizită în străinătate, mor de plăcere să vadă un hipermarket, pentru varietatea de provizii de acolo. E şi un snobism: un cartier popular sărac nu merită atenţia „intelectualilor“.

DE ACELASI AUTOR Johnny Morţi şi manechine Un caz de mutilare Portarul şi rubinulA apărut acum o carte care răspunde unor asemenea cîrteli. Se cheamă Cui i-e frică de cartierul Matache? şi este publicată de Fundaţia Pro Patrimonio (preşedinte arh. Şerban Sturdza). Aceste 185 de pagini, dintre care ultimele zece reprezintă un rezumat în limba engleză pentru uzul străinătăţii, sînt o pledoarie pentru o viziune de dezvoltare a zonei Matache – Gara de Nord. Autorii sînt „Arhitecţii Voluntari“, un grup de cca 25-30 de profesionişti şi studenţi în arhitectură, urbanism, inginerie şi istoria artei, participanţi la un proiect de regenerare a cartierului care se opune Planului Urbanistic Zonal din 2006, susţinut de Primăria Municipiului. Întregul proces de sistematizare a zonei a fost în centrul unei controverse care durează de doi ani. Una din anexele volumului cuprinde cronologia actelor şi a acţiunilor, legale şi ilegale, cu privire la Diametra