Pieţele financiare au fost cuprinse de euforie în ultima perioadă, ca urmare a veştilor bune din zona euro: promisiunea Băncii Centrale Europene (BCE) pentru eventuale achiziţii nelimitate de obligaţiuni, anunţul unei uniuni bancare, aprobarea de către Germania a Mecanismului European de Stabilitate, rezultatul proeuropean din alegerile din Olanda şi poziţia mai puţin rigidă a UE în privinţa Greciei, se arată într-un articol scris pentru Wall Street Journal (WSJ) de Charles Goodhart, profesor emerit pentru finanţe-bănci la London School of Economics, şi Sony Kapoor, director operaţional al organizaţiei Re-Define.

Încrederea din pieţe este în contrast puternic cu temerile, nematerializate, privind o prăbuşire în această vară.

"Ar putea fi acesta începutul sfârşitului pentru criza din zona euro?", întreabă cei doi.

Din păcate, răspunsul este "probabil nu". Criza s-a dezvoltat atât de mult, încât problema economică ar putea fi acum prea mare pentru a putea fi rezolvată în marja de manevră politică tot mai redusă.

Pentru a ieşi pentru totdeauna din criza euro, trei lucruri sunt esenţiale: o intervenţie mai puternică a BCE pentru a limita impactul pe termen scurt, strategii credibile de creştere economică pentru ţările lovite de criză şi un plan pe termen mai lung care să asigure ajustări macroeconomice şi reforme pentru funcţionarea zonei euro.

"Europa a îndeplinit cel mult una şi jumătate din aceste condiţii", se arată în articol.

BCE a ieşit la luptă, dar cu o mână legată la spate, după ce a condiţionat intervenţiile. De asemenea, acţiunea ar putea fi prea târzie. Evoluţiile politice din ultimele luni au făcut imposibil, chiar iresponsabil, pentru investitori, persoane cu economii, consumatori, companii, bănci şi autorităţi de reglementare să nu ia în considerare posibilitatea unei destrămări a zonei euro. În această direcţie a