Propunere:  Tinand cont de rolul decisiv jucat de Vasile Paraschiv ca oponent al politicii anti-democratice, anti-populare si anti-muncitoresti a regimului comunist din Romania, de meritele sale recunoscute in Raportul Final al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania ca figura emblematica a disidentei romanesti, de curajul sau invincibil si de exemplara sa intransigenta in lupta pentru drepturile omului, impotriva samavolniciei si  abuzurilor proprii regimului ilegitim si criminal, cred ca ar fi normal, chiar urgent, ca o strada din Ploiesti si una din Bucuresti sa-i poarte cat mai curand numele.  Ma bucur sa anunt ca aceasta propunere este sustinuta de Asociatia “21 Decembrie 1989″, de Fundatia “Ioan Barbus” si de numeroase alte organizatii civice. (6 februarie 2011). A plecat dintre noi un adevarat erou. Vasile Paraschiv si-a ridicat vocea impotriva dictaturii comuniste inca din anii 70, cand altii preferau complicitatile silentioase, nemaivorbind despre sicofantii de serviciu (unii apar azi pe varii irealitati ca analisti politici).  A parasit PCR in 1968, convins ca are de-a face cu un partid al carieristilor, al impostorilor, al lichelelor si al uzurpatorilor.  A vaslit cu temeritate impotriva curentului (sa te retragi din PCR exact in 1968, cand Ceausescu organiza mascarada unanimitatii nationale, proba o intuitie politica colosala).  A fost o forta dinamica in cadrul Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din Romania (SLOMR), o initiativa civica independenta de un imens curaj despre care trebui sa se invete in scoli (miscarea a pornit cu trei ani inaintea Solidaritatii din Polonia si a fost sufocata de Securitate inainte de a se putea dezvolta ca actiune sociala colectiva la nivel de masa).  Intr-un regim care se pretindea al celor multi, fiind de fapt al celor putini, Vasile Paraschiv a vorbit intr-adevar in numele oropsiti