Alexandru Laura si Catalin Onisie• Isi imaginau zile de-a randul o paine mare, mare, din care sa tot muste, dar mainile lor ramaneau murdare de pamant, iar stomacul tot gol • "Cand ne trezeam mai tarziu, noua nu ne ramanea nimic de mancare. Asteptam oamenii sa se intoarca de la biserica sa ne dea si noua cate ceva. Mereu ramaneam singuri la poarta casei si-i priveam pe ceilalti copii cum vin de la scoala cu ghiozdanul in spate, imbracati in haine frumoase", isi aminteste Catalin despre cei sase ani pe care i-a trait, alaturi de cei doi frati, intr-un cosmar de neinchipuit • Cea care trebuia sa le fie mama a luat calea betiei si i-a lasat la voia sortii • Laura, Alexandru si Catalin n-aveau decat doi, trei, respectiv sase ani cand Dumnezeu le-a ascultat rugile • De atunci au trecut sase ani, sunt premianti si au o mama si un tata adoptivi care ii iubesc cum nimeni altii din lumea asta • "Ii iubesc foarte mult, ca pe ochii din cap. Mi-as da si sufletul pentru ei. Sunt fantastici, ii consider propriii mei copii", a spus, plangand, asistentul maternal Elena Onisie, care acum le este mama

Sfasiati de foame, fara haine, strigau catre Dumnezeu sa nu-i lase sa se prapadeasca. Cu manutele tremurande, unite pentru a-l ruga pe Dumnezeu, implorau o bucatica de paine. Isi imaginau zile de-a randul o paine mare, mare, din care sa tot muste, dar mainile lor ramaneau murdare de pamant, iar stomacul tot gol. Cu ochii secatuiti de lacrimi, fata murdara, desculti, cu pantalonasii legati cu o sfoara, hainutele zdrentuite, parul valvoi, mintile lor intrau din nou in delir. In cele din urma, rupeau cate o bucatica de paine data din mila de catre sateni. Catalin, de 12 ani, Alexandru, de 9 ani si Laura, de 8 ani, din comuna Braesti, satul Cristesti, sunt, din fericire, de sase ani in sanul unei familii din satul Liteni, comuna Belcesti, unde au gasit toata dragostea pari