Zaharia-Dorel Ailenei din Bicaz cinsteşte astfel memoria soldaţilor români şi străini care au pierit pe front la noi în ţară. Bărbatul de 73 de ani locuieşte în casa moştenită de la bunici pe care vrea să o transforme în muzeu.

Placat cu marmură, monumentul are diferite inscripţii aurii pe el, amintind de războiul de independenţă şi de cele două conflagraţii mondiale. În spatele lui este amplasat un catarg de 30 de metri înălţime, pe care fâlfâie tricolorul şi care este luminat, noaptea, intermitent, în culorile drapelului.

Zaharia-Dorel Ailenei, de 73 de ani, susţine că în lemnul pridvorului sunt urme de gloanţe şi de schije rămase de pe vremea ultimei conflagraţii mondiale.

„Aici au fost comandamente ale armatelor beligerante, s-au dus lupte, au căzut bombe, a curs sânge. Casa aceasta, veche de peste 130 de ani, aş vrea să rămână un muzeu al eroilor“, justifică alegerea locului Ailenei.

Înaintaşi morţi pe front

Câţiva înaintaşi de-ai lui au murit în războaie şi de la cinstirea lor respectul bicăjeanului s-a extins la toţi eroii care s-au sacrificat pe front.

„Tatăl meu a fost concentrat în al Doilea Război Mondial. A luptat pe linia întâi şi a fost lovit de două gloanţe, în piept. Fratele tatălui a plecat voluntar în Primul Război Mondial, la vârsta de 17 ani şi a murit, în luptă la baionetă, la Mărăşeşti. Bunicul de pe mamă a lăsat şapte copii orfani şi a murit tot la Mărăşeşti“, îşi aminteşte Dorel Ailenei. Preocuparea pentru eroi i-a fost insuflată de tatăl său. „Am lucrat cu tata de mic copil la pădure şi la cosit fân. Peste tot pe unde am fost mi-a arătat rămăşiţe de la cei morţi pe front. Toate astea s-au înmagazinat în sufletul meu şi au lucrat în timp“, explică Ailenei.

În jurul monumentului din curte, adăpostit de streaşina casei, se află o mulţime de plăci de marmură pe care