* Azi e azi, dar miine, 19 noiembrie, este "Ziua Mondiala a WC-urilor". Profitam de ocazie sa-i felicitam si pe toti cei care poarta acest nume. E pe bune, chiar exista si World Toilet Organization, care militeaza pentru imbunatatirea conditiilor din closetele (grupurile sanitare, sociale, social-democrate sau cum li se mai spune lor) intregului mapamond. Daca ca nu credeti, intrati pe http://www.worldtoilet.org/wto/. Va fi, asadar, o zi mare pentru clasa politica de la noi sau de oriunde, ca si politica tot un fel de hazna este, la urma-urmei. Si nu o spunem peiorativ, astea sint cuvinte de lauda: ce s-ar face omul fara veceu? Ca sint momente in viata sa cind nu se mai gindeste la iubire, la arta, la literatura, la nimic altceva, decit la un WC primitor si bun. * Dam un exemplu, luat la intimplare: Gica si-a dorit toata viata lui sa mearga la un concert al solistului Lae, sa zicem. Dupa ani si ani, a pus mina pe un bilet, s-a ferchezuit, a imprumutat parfumul de la un vecin (si i-a restituit jumatate din el), si-a lustruit bombeurile incaltarilor, apoi s-a dus la concert, convins ca mai mult nu-i trebuie in viata. Avea emotii, deci a baut niste beri inainte, sa-si faca nitel curaj, chiar a mincat si o saorma. In sala de spectacol, in toiul show-ului, emotiile si-au dat mina cu saorma si cu berile, asa ca Gica a inceput sa simta o forfoteala ciudata in burta, care crestea in intensitate cu fiecare clipa. Forfoteala s-a transformat repede intr-un fel de apasare aproape palpabila. Pe scena evolua Lae, era concertul, visul vietii lui Gica... * In matele lui Gica erau mai multe simfonii, combinate cu balet, cu un dans macabru extrem de ritmat si parca dansatorii dinauntru cresteau ritmul cu fiecare clipa care trecea. In jurul lui Gica, alti fani, care se zbuciumau, se dadeau de ceasul mortii, formind un zid aproape compact, impenetrabil. Sala era mare; Gica mai fusese ac