In urma remizei cu Otelul, in care a facut unul dintre cele mai slabe meciuri din ultimii ani, Politehnica a intrat si la "adevar" in zona rosie a clasamentului. Sperantele de revigorare a Politehnicii generate de schimbarea antrenorului s-au dovedit a fi iluzii desarte. Duminica, in Copou, la capatul uneia dintre cele mai modeste exprimari din ultimii ani, Politehnica nu a reusit sa treaca de Otelul Galati, ajungind astfel in zona rosie a clasamentului si in ierarhia adevarului. Faptul ca Iasul a trimis doar doua suturi cadrate timp de 90 de minute, cite unul in fiecare repriza, intr-o partida cu o echipa fara nici o pretentie in Liga I, spune multe despre modul in care "alb-albastrii" au constientizat situatia in care se afla si au inteles sa raspunda atentiei cu care sint inconjurati. Avind conditii cum de mult nu au mai fost in Copou, sustinuti din plin de tribune, binecuvintati de preot, imbarbatati de primarul Nichita si finantatorul Calin, incurajati de noul antrenor, Titi Dumitriu, fotbalistii ieseni s-au umplut iarasi de penibil. Defensiva a fost fragila, doar nesansa si lipsa de curaj a galatenilor facind ca prima repriza sa nu se termine cu un scor halucinant, mijlocul a fost gripat, puzderia de pase gresite ori lipsa de idei fiind partitura preferata de jucatorii care au trecut prin vestiarele granzilor Romaniei, iar atacul a fost de un sublim decupat din Caragiale. In plus, lipsa de coordonare a avut, pe alocuri, cote incredibile, existind momente in care jucatorii nu se intelegeau nici atunci cind era vorba de transmisia unor pase de citiva metri, destinatarul plecind in cu totul alta directie fata de traiectoria expeditorului! Nici macar golul egalizator, cazut la doar sapte minute dupa pauza, nu a reprezentat dopingul moral pentru revenirea iesenilor pe coordonate normale, Poli nereusind sa-si creeze pina la final nici macar o ocazie clara de gol. In