În ultimele trei decenii, spune Michael Sandel, Statele Unite au trecut de la o economie de piaţă la o societate de piaţă; putem spune că experienţa americanilor asupra vieţii civice împărtăşite depinde de câţi bani au. (Trei exemple cheie: accesul la educaţie, accesul la justiţie, influenţa politică.) Într-o prezentare şi dezbatere publică, Saundel ne cere să reflectăm onest la această întrebare: În democraţia noastră actuală, nu cumva prea multe sunt de vânzare?
Iată o întrebare pe care trebuie să o regândim împreună: Care ar trebui să fie rolul banilor şi al pieţelor în societatea noastră?
În ziua de azi, sunt foarte puţine lucruri pe care banii nu le pot cumpăra. Dacă eşti condamnat la închisoare în Santa Barbara, California, ar trebui să ştii că dacă nu îţi plac condiţiile de cazare standard, poţi cumpăra renovarea şi îmbunătăţirea celulei. Este adevărat. Cu cât credeţi? Daţi o cifră? Cinci sute de dolari? Nu e Ritz-Carlton. E o închisoare! Optzeci şi doi de dolari pe noapte. Optzeci şi doi de dolari pe noapte. Dacă mergi la un parc de distracţii şi nu vrei să stai la cozi lungi pentru atracţiile cele mai solicitate, ai acum o soluţie. În multe parcuri tematice poţi, contra unei sume suplimentare, să sari peste rând. Procedeul se numeşte Intrare Rapidă sau bilete VIP.
Şi asta nu se întâmplă doar în parcurile de distracţii. La Washington, D.C., uneori, se formează cozi lungi la audieri importante ale Congresului. Ei, unora nu le place să stea la cozi lungi, poate toată noaptea, chiar şi în ploaie. Aşa că acum, pentru susţinători şi pentru alte persoane foarte interesate să participe la aceste audieri dar cărora nu le place să aştepte, există companii de stat la coadă, şi poţi să apelezi la ele. Le poţi plăti o sumă de bani, ei angajează persoane fără adăpost sau care caută de lucru să stea la rând atât cât este nevoie, iar
