A varsa lacrimi de crocodil pentru Osama bin Laden este culmea ipocriziei. A fost un gangster absolut, un sociopat, un posedat, un Serghei Neceaiev al islamismului. Avea in comun cu smintitul intru anarhie Neceaiev, autorul “Catehismului revolutionarului”, un demonism electrizant, o pasiune apocaliptica, o dispozitie distructiva care nu se impiedica de nimeni si nimic. Ca si iluminatii Evului Mediu, Osama bin Laden astepta venirea mileniului. Scopul justifica absolut orice mijloace. Nu mult timp dupa atacul terorist din 11 septembrie, filosoful francez André Glucksmann publica o carte cu titlul “Dostoievski in Manhattan“. A-l evoca pe Dostoievski in legatura cu neo-neceaievismul este cat se poate de legitim. Intr-o carte celebra, “Shakespeare, contemporanul nostru”, marele critic literar polonez Jan Kott spunea: “Fie-ne permis sa-l citam pe Shakespeare!”. Atunci cand incercam sa explicam, sa patrundem ceea ce se cheama the mindset, universul mental al teroristului contemporan, fie-ne permis sa-l citam pe Dostoievski!
http://www.opendemocracy.net/faith-iraqwarphiloshophy/article_1111.jsp
Mi se pare suprarealist faptul ca oameni ce se pretind analisti seriosi pot ignora ca in raport cu piratii, cu cei care ameninta insasi existenta civilizatiei, legea inceteaza sa mai fie universala. In situatii de acest gen, umanitatea are dreptul sa se apere, fara a mai recurge la tribunale, procurori si avocati. Acesta fost marele argument al Hannei Arendt impotriva procesului lui Adolf Eichmann la Ierusalim. Crimele lui bin Laden, ca si crimele lui Eichmann, ii scot pe faptuitorii lor din randul oamenilor. Osama bin Laden a fost inamicul speciei umane. Trebuia anihilat si numai cei care sunt orbiti de un anti-americanism primar nu inteleg acest lucru. De ce nu au dreptul americanii sa fie fericiti in aceste clipe? De ce nu au au dreptul sa simta o justificata sati
