Superstiţiile contribuie la evoluţia speciei şi se transmit din generaţie în generaţie.
Pisicile negre care trec strada, scările pe sub care ne ferim să trecem ....sunt doar câteva dintre superstiţiile care au supravieţuit până azi, în ciuda nivelului de instruire mult mai ridicat şi al progreselor ştiinţei. Există însă un motiv, oferit chiar de oamenii de ştiinţă, care este rezultatul teoriei evoluţioniste a lui Darwin.
„Superstiţiile care au acompaniat istoria omenirii încă de la începuturile sale, chiar dacă nu au fost confirmate pe cale ştiinţifică, au oferit dintotdeauna o cale de evadare spre o posibilă siguranţă mai mare, oferind iluzia că putem evita un eveniment nefast, pur şi simplu comportându-ne într-o anumită manieră în detrimentul alteia“, explică biologul dr. Kein Foster, de la Universitatea Harvard.
În principiu, raţionamentul tipic al superstiţiilor este următorul: „Nu ştiu dacă faptul că mi-a tăiat calea o pisică neagră aduce sau nu ghinion. Dar mai bine ar fi să evit“. Cercetătorii precizează însă că, în zilele noastre, ne putem permite luxul să întoarcem spatele tuturor superstiţiilor colecţionate de-a lungul mileniilor.
Realism riscant
Pentru a da un sens superstiţiilor, pentru ca mai apoi să le infirme veridicitatea, oamenii de ştiinţă au utilizat un model matematic. În acest fel au reuşit să demonstreze că orice superstiţie se transmite şi se păstrează în cultura populară atâta timp cât raportul costuri-beneficii este favorabil. Altfel spus, până în momentul în care credinţa este mult mai convenabilă decât posibilitatea de a accepta riscurile pe care le presupune eventualul raport cauză-efect.
„E adevărat că situaţia se complică atunci când un anumit rezultat poate avea numeroase cauze“, au recunoscut specialiştii. În opinia oamenilor de ştiinţă, în zilele noastre, puşi în faţa uneia dintre multele