Neasteptatul razboi din Liban era sa faca in Franta o victima colaterala de natura... mediatica. Impactul acelor bombe risca sa diminueze grav efectul pe care conta Nicolas Sarkozy cu lansarea cartii Temoignage, in perspectiva alegerilor prezidentiale de anul viitor. O "marturie" de 300 de pagini trasa intr-un prim tiraj de 130.000 de exemplare prin care ambitiosul ministru de interne declara un singur lucru: Vreau sa va fiu presedinte. Noroc doar ca aparatul de partid UMP a functionat ireprosabil, asa ca i s-a gasit subiectului, printre bombe si exoduri de populatie, un loc central pe principalele posturi de radio si televiziune. Iar unele reviste si chiar France Presse au primit fragmente sau rezumate spre publicare cu cateva zile inainte de numaratoarea inversa. Pentru orice om politic din Franta inca mai exista cutuma de a-si jalona cariera cu un sir de carti despre el sau chiar scrise de el, de multe ori neajutat de negri! Mai toti liderii de pe esichierul politic s-au ambitionat sa devina si autori de carti de istorie, de studii de politologie, de analize sau de eseuri pe temele actualitatii. Exista chiar si un poet-politician, cu reale talente de istoric, care este si autorul unor splendide eseuri despre poezie: nu altul decat actualul prim-ministru, Dominique de Villepin. Dar se pare ca latura sa intelectuala nu l-a facut mai credibil pe seful guvernului printre studentii care ocupau pe la inceputul anului universitatile si amenintau cu un nou mai '68. Despre unii oameni politici cum este Jacques Chirac s-au scris zeci de carti (ultimele il desfiinteaza cu ferocitate, unele dintre ele semnate de ziaristi sau scriitori care cu ani in urma il ridicau in slavi Ð vezi cazul lui Franz Olivier Gisbert). Recordul il bate, de departe, numarul cartilor dedicate lui Francois Mitterand: "florentinul" misterios continua sa-si intrige contemporanii si la un deceniu dupa