Gratie lui Fidel Castro, intelectualii cubanezi au langa ei, la cativa pasi, imaginea a ceea ce ar putea fi Cuba post Castro. Pentru a face fata caderii comunismului, Lidero Maximo a dat voie la turism si mai ales la dolar. Semnificativ pentru concluziile paradoxale la care pot ajunge intelectualii cubanezi lucizi din experienta capitalismului plantat in socialism ramane romanul lui J.J. Armas Marcelo "Precum in cer asa si la Havana", tiparit in 1998 la Madrid.
Personajele sale sunt critici pana la dusmanie ai lui Fidel Castro. Toti vorbesc, nu fara incantare, de anii care vor urma mortii Omului. Asta deoarece nici unul nu-si imagineaza o rasturnare a Legendarului cu Barba. Si totusi, cand vine vorba de samburii capitalismului aruncati de Castro pe solul insulei, de ceea ce un personaj numeste "miracolul capitalismului in interiorul castrismului", eroii vad negru inaintea ochilor. Jorge Luis Camacho e un violonist de geniu, unul dintre artistii pana mai ieri tinuti in palme de Revolutie. Si-a pus acum talentul in slujba turistilor straini proprietari de dolari. Vazuta dinspre eroii romanului, ipostaza lui Camacho e revoltatoare: "(â¦) pentru ca o data pe luna, la sfirsit de saptamina, Oficiul de Turism din Havana il desemna sa cinte la vioara intr-un cvartet muzical in hotelul hotelurilor de lux, in timp ce oaspetii si vizitatorii cubanezi discutau nepoliticos, cu voce tare, intre ei, rideau in hohote, fara nici un respect si fara sa acorde vreo atentie muzicii pe care o acopereau cu strigatele lor coplesitoare. Beau ca niste apucati mojito, whisky si daikiri cu un dispret absolut pentru muzica pe care oameni care o studiasera cu iluzia de a ajunge intr-o zi sa cinte pe marile scene de concert din Paris, Londra, Viena, New York, Madrid, Los Angeles, Tokio sau San Francisco o interpretau acum la doi pasi de galagia vulgara a turistilor (â¦)".
Bun prilej
