Odată cu apariţia unui nou stat pe harta Europei, s-a impus şi crearea unui sistem universitar de facultăţi care să asigure intelectualitatea şi elitele Regatului României. Astfel, in domeniul medicinei, s-a dorit crearea unor facultăţi de medicină care să educe medicii necesari în mediile rural şi urban.

Primele facultăţi de medicina apar în Bucureşti şi Iaşi. În Bucureşti, fosta Şcoală Naţională de Medicină şi Farmacie, înfiinţată în 1857, devine Facultatea de Medicină la 22 noiembrie 1869, fiind prima facultate de profil de pe teritoriul Vechiului Regat. A doua facultate de medicina s-a deschis la Iaşi, la data de 30 septembrie 1879, după ce Senatul României a votat bugetul şi programul didactic al noii instituţii.

Regulamentul de funcţionare al Facultăţilor de Medicină a fost aprobat prin decretul regal nr. 89 din 13 ianuarie 1897 şi va fi publicat în Buletinul Direcţiunii Generale a Serviciului Sanitar nr. 3, 1 februarie 1897, anul IX, p. 38-46, în nr. 4, 15 februarie 1897, anul IX, p. 56-58 şi în Monitorul Oficial, 1897, nr. 231, 19 ianuarie, p. 7721-7724.

Acest regulament va reglementa pentru mulţi ani modul în care se fac admiterea, cursurile şi absolvirea Facultăţilor de Medicină. Regulamentul conţine capitole intitulate astfel: Inscripţiuni, Studiile sau Examenele.

Primul capitol conţine patru articole şi reglementează înscrierea elevilor absolvenţi de liceu la facultăţile de medicină. Înscrierile aveau loc în perioada 1-15 octombrie la secretariatul facultăţii de medicină, existând o menţiune clară că nu se putea acorda nici un fel de dispensă după data de 15 octombrie. Pentru a se putea înscrie, candidatul trebuia să depună anumite acte la secretariat: diploma de bacalaureat clasic sau real, actul de naştere, certificatul de revaccinaţiune care să ateste că viitorul student este la zi cu toate vaccinurile, adresa pări