Proaspat scos de la naftalina de teama anticipatelor, Ion Iliescu a dat gratios cu bata-n balta, ca doar a petrecut atatia ani la “ape”, cerand nici mai mult, nici mai putin decat instituirea starii “de necesitate” (deh, reminiscenta de pe vremea cand “lucra la Iasi”) in judetele afectate de inundatii.
Trecand peste derapajul de terminologie si peste lipsa oricaror argumente logice in favoarea unei astfel de masuri, ideea fostului presedinte a iscat o vie controversa in sanul clasei politice, iar actualul tatuc al natiunii chiar s-a zborsit la inconstientii care sustin asemena gogomanii.
Daca ar fi tras aer in piept inainte sa deschida gura, sau macar un whisky mic, Traian Basescu ar fi sesizat ca starea de urgenta s-ar fi potrivit de minune ambitiilor sale de presedinte-jucator.
Principalul avantaj - n-ar mai fi fost obligat nici macar asa, de ochii Europei, sa joace in echipa, si s-ar fi dedicat unui sport individual, cum ar fi tenisul, ocazie cu care ar fi putut trimite in spatele fileului pe cine ar fi vrut muschii lui, fara sa dea prea multe explicatii.
Starea de urgenta presupune un regim strict, iar guvernarea se face prin ordonante militare. Potrivit Constitutiei, Comandantul Suprem al Armatei este presedintele. V-ati prins? Nea Traian ar fi avut pe coverta valiza cu butonul rosu. Nu va ganditi la prostii! Nici chiar el nu viseaza la bombe atomice. Dar cateva decrete bine simtite tot ar fi putut sa dea.
Un simplu exercitiu de imaginatie ne poate ajuta sa vedem cum ar fi aratat prima saptamana a „guvernarii” Traian Basescu.
Pentru a rezolva, din prima zi, problemele bugetare, ar fi fost nationalizata prin decret firma Rompetrol, iar sef peste rafinarie ar fi fost numit doctorul Yassin.
In ziua a doua, tot prin decret, ar fi fost rechizitionata vila din strada {t. Mihaileanu, dupa care, la prima ploaie c
