Fata cu deschiderea dosarelor fostilor informatori ai Securitatii, doua lucruri (mai corect spus, doua atitudini reactive) nu-mi plac si ma indispun: intii de toate, atitudinea isterica, vorba minios-latrata, ochii bulbucati spre pacatos: sa-l spinzuram pe turnator, sa-i scoatem ochii cu andreaua, sa-l jupim de la briu in jos/sau in sus si sa-l umplem cu paie etc.; si, in al doilea rind, atitudinea inalt moralizanta, discursul pogorit din rarefierea vazduhului si din fundul galaxiilor, omilia ipocrit-severa: sa nu ratam acest moment purificator, sa baiem natia in unda unui nou Iordan, sa ne scaldam in singele gresitului etc. etc. Pricinile acestei indispozitii se pot vedea mai jos (pentru cine are rabdare). Nu inainte de a cita infidel o spusa venerabila: sa ridice piatra tot cel care se crede curat ca lacrima… Atitudinea mea nu provine negresit dintr-o aplicare mecanica, nereflectata a preceptelor evanghelice. Ea provine, cred, din refuzul visceral si imediat al oricarei forme de intoleranta si din simtul (foarte apasat, recunosc) al ridicolului propriu. Sa ma explic. Violentul (cazul intii) imi displace tocmai din pricina lipsei sale de reflectie prealabila, a reactiei disproportionate, a temperamentului clocotit, nestrecurat prin sita gindirii. El vrea belirea neintirziata a turnatorului. Fara osebire. Nu sta sa-l asculte. Nu verifica motivele caderii sale. Si, mai ales, nu asteapta verdictul. Turnatorii se includ, in opinia sa, intr-o singura specie. Nu exista turnatori "buni". Turnatorul bun e un turnator mort. In deosebire de aceasta viziune, eu cred ca vinovatia are grade. Ca exista o scara a ei (macar aproximativa). Si ca avem obligatia elementara de a discerne intre aceste grade. Ispititorul e mai vinovat, fireste, decit ispititul. Satana e mai vinovat decit Eva si Adam (la un loc). Securistul care a momit si racolat copii de 12-14 ani (exista cazuri) in sco