Cand pui pentru prima data piciorul in incinta DMHI ai sentimentul ca ai intrat intr-o alta lume. Dincolo de portile metalice minutele se scurg parca altfel decat in exterior. Navele sunt construite dupa grafice respectate cu sfintenie, iar la livrarea fiecarui vapor catre beneficiar navalistii sarbatoresc. Ceremoniile au ceva special. Dincolo de discursurile directorilor si alocutiunile personalului, intreg colectivul priveste emotionat cum blocul de otel cat zece etaje primeste botezul. Marinarii spun ca fiecare vas are suflet si ca, pe mare, fierul raspunde oamenilor cu aceeasi moneda - ai grija de el, are si el grija de tine. Destinul unei nave incepe de la prima foaie de tabla sudata pe chila. Nu am auzit pana acum ca un portcontainer, petrolier sau cargou facut aici sa fi avut vreo problema tehnica, semn ca navalistii din Mangalia pun suflet in ceea ce fac.

I se spune “santierul coreenilor”. Mentalitatea lucrului bine facut a fost implementata cu succes intr-o unitate ce, imediat dupa Revolutie, parea condamnata. Primii ani de economie de piata au fost foarte dificili pentru navalistii romani si cea mai mare parte a societatilor din domeniu au ajuns in praful falimentului. Unitatea din Mangalia a avut noroc, intai pentru ca partenerii la privatizare sunt coreenii de la Daewoo Industries si apoi pentru ca DMHI a devenit cel mai performant constructor naval din Romania. Perfectiunea merge pana intracolo incat portiunile de punte si culoarele pe unde pasesc oficialitatile si vizitatorii invitati la ceremonia de predare a unui vas sunt protejate de folii de plastic pentru ca beneficiarul sa-si poata primi nava la “cheie”, mirosind a vopsea proaspata si fara nici cea mai mica zgarietura. Periodic, personalul din Romania este trimis la specializare in strainatate. Navalistii autohtoni sunt pusi la curent cu noile tehnologii si invata cum sa faca nave mai bune in