În ritualul propagandistic al "Epocii de Aur" se aflau la mare preţ relatările "de la faţa locului" ale vizitelor de lucru în ţară şi ale întâlnirilor secretarului general al partidului cu oamenii muncii de la oraşe şi sate.
Reportajele cu pricina erau realizate de (anumiţi) ziarişti, dintre care nu puţini erau condeieri de calibru, oameni de meserie care se străduiau - pe cât puteau şi ei! - să iasă din şabloane brevetate şi din standardele omologate. Circula, pe atunci, cu referire directă la materialele oficiale din presă, butada: "Un stâlp de telegraf din Piaţa Palatului este un brad frumos din Munţii Bucovinei trecut prin mai multe vize succesive".
Tot la fel de adevărat este şi faptul că multe gugumănii - zise şi... publicistice - erau născocite, ba chiar vedeau lumina tiparului, datorită excesului de zel al unor "vigilenţi de profesie", porecliţi "propagandişti cu cotiere", care se credeau superiniţiaţi în tainele zeilor din Olimpul conducerii superioare de partid şi de stat.
Asemenea personaje aveau întotdeauna la îndemână carneţele cu notiţe, în care colecţionau, cu grijă sacerdotală, indicaţii preţioase, teze de o inestimabilă valoare teoretică şi practică, idei-forţă ale gândirii sociale, economice şi politice...
Iar dacă se nimerea - iar în ultima vreme se nimerea tot mai des!!! - ca un asemenea "iniţiat" să deţină şi o funcţie de conducere într-o redacţie, atunci tevatura lua proporţii de uragan. Nimeni nu putea purcede într-o asemenea deplasare, împreună cu "Cel Mai Iubit", decât după ce fusese temeinic instruit de către a-toate-ştiutorul din dotarea instituţiei.
S-a nimerit ca la o asemenea "vizită de lucru", în cadrul căreia Tovarăşul urma să se întâlnească şi să aibă un rodnic dialog de lucru cu oamenii muncii - dacă nu mă înşel, pe la Craiova - în alaiul oficial de presă să fie cooptat