Pentru tot ce-a gestat in ultimii zece ani Romania in materie de administratie publica exista o singura solutie: disparitia. Sa nu ne facem iluzii. La trei ani de la schimbarea puterii, nu mai e valabila nici macar ideea ca am avea de ales totusi intre doua rele. La trei ani de la schimbare, "raul mai mic" a fost deja facut. Il stim si-i suportam din plin consecintele. In realitatea de zi cu zi si-n ochii opiniei publice, distanta dintre fostii si actualii e, cel mult, o chestiune de nuanta. O nuanta care, insa nu mai conteaza. Sa vedem, totusi, ce-i separa. Competenta strict manageriala ar fi, conform opiniei multora, cea mai importanta diferenta dintre administratorii celor doua regimuri. Primii, adica fostii, ar fi fost macar ceva mai competenti, mai buni manageri, mai coerenti si mai versati. Sub regimul lor, simteai macar ca acolo, sus, indiferent la ce nivel, exista o conducere si un sef. Dupa parerea noastra, aceasta perspectiva, fara a fi neaparat falsa, e totusi lipsita de relevanta. Problema competentei sau incompetentei administratiei din Romania e, cel mult, o chestiune secundara. Romania e o tara structural corupta si coruptibila. Atita timp cit va fi astfel, singura diferenta semnificativa dintre doua administratii, indiferent sub ce stindard ideologic s-ar afisa, e cea care tine strict de "administrarea" coruptiei. Abia de aici plecind putem pune si problema competentei. Din acest punct de vedere, intr-adevar, fosta administratie a fost mai competenta. Numai ca e vorba doar de o competenta sporita in "administrarea" coruptiei. Cind Ioan Amihaiesei, fostul presedinte al CJ, semna un contract oneros, in numele institutiei, cu o firma capusa a vreunei rude, amic sau client de partid, stia dinainte si in ce consta afacerea, si cu cine are de-a face, si pe ce legislatie se bazeaza pentru a nu putea fi prins cu mita-n sac. Cit despre "afacerile" incheiate in