Parcul „Constantin Stere“ din marginea Ploieştiului, numit după marele patriot basarabean, este, de câteva decenii, locul preferat de plimbare şi relaxare al ploieştenilor. La începutul secolului XX era o moşie întinsă, cu mori de apă, păduri şi bălţi care aparţinea familiei Ionescu-Quintus
Aflat la 3 km de marginea estică a Ploieştiului, pe malul stâng al Teleajenului, Parcul Bucov era, la începutul secolului al XX-lea, un domeniu care aparţinea familiei Ionescu-Quintus. A fost proprietatea soţiei lui Constantin Stere, Ana, descendenta familiei Ionescu-Quintus, în urma primei sale căsătorii cu doctorul Alexandru Radovici, membru al unei familii înstărite din Ploieşti, cu puternice tradiţii liberale.
La căsătoria acestora, din anul 1917, moşia de la Bucov cuprindea peste 1.000 de hectare, teren agricol, păduri, ape şi bălţi, dar suprafaţa s-a redus ca urmare a reformei agrare efectuată după Primul Război Mondial, în cadrul României Mari. „În documentele vremii erau consemnate trei mori de apă care funcţionau pe râul Teleajen, ce străbătea moşia, o fabrică de spirt, precum şi o cărămidărie“, după cum ne-a spus Paulina Mănişor, muzeograf al Muzeului Memorial „Constantin şi Ion Stere“.
Parcul, acoperit pe zeci de hectare de pădure, de lacuri de agrement şi plaje există şi astăzi, iar de câteva decenii, chiar şi în timpul comunismului, a fost locul preferat de ploieşteni pentru odihnă şi agrement.
Parcul a fost donat de urmaşii familiei Stere
Patriotul Constantin Stere a locuit în conacul de la Bucov timp de şase ani, între 1930 şi 1936, departe de zbuciumul politic, timp în care a scris cele opt volume ale cărţii sale de căpătâi „În preajma revoluţiei“. Scriitor, jurist şi politician, născut în Basarabia, şi-a pus amprenta inconfundabilă pe viaţa politică românească dintre anii 1892-1936 şi s-a implicat în înfăptuirea Unirii Basarabi