Oficial, în fiecare întreprindere exista câte un om al Securităţii, care răspundea de culegerea de informaţii din acel loc. Acesta raporta superiorilor, dar avea şi el agenţii lui printre muncitori. Inginerul ieşean Emil Uncheşel a fost director la mai multe fabrici româneşti şi a avut de-a face de foarte multe ori cu aceştia.

"Ce discuta cu mine? Vedeţi că fata aia de nu ştiu unde a vorbit nu ştiu ce. Bancuri sau altele ce puteau să lezeze interesele partidului. Cele pe care mi le spunea mie erau glumiţe, nevinovate, el doar atrăgea atenţia prin aceasta.

Ofiţerul pe care l-am avut la Tehnoton era un individ spălat şi inteligent, ăsta îmi spunea, de exemplu, că «aveţi undeva doi indivizi care se ţin de furat». Şi asta îmi spunea întâmplător, nu era treaba lui: «eu am aflat, trebuie să-i chemaţi». El avea liberă circulaţie, venea când voia, nu avea o singură fabrică, ci supraveghea vreo patru-cinci. Nu ştiu dacă se acordau avantaje celor care ciripeau, probabil că erau şi plătiţi. Mi-e greu să cred că se găseau nişte habotnici din ăştia. N-a fost prins nici unul, adică eu n-am auzit, nu ştiu ce le făceau, îi duceau la nebuni, nu ştiu. Posibil să fi fost vreunul arestat, pe motiv de furt, cine ştie ce îi puneau în cârcă."

Dar la fiecare întreprindere exista şi câte un miliţian. De exemplu, ofiţerul de Miliţie care se ocupa de fabrică a arestat vreo şapte oameni pentru furt. Evident, pe baza unor informaţii pe care le culegea din fabrică. "Avea şi acesta informatorii lui. A venit şi mi-a zis că o echipă fură radiocasetofoane, mi-a zis că îi ia şi îi duce să-i ancheteze «în condiţii un pic mai dure». Despre ce era vorba? La întreţinere era un mecanic care avea dreptul să iasă din fabrică cu trusa de scule. Existau la Tehnoton nişte bazine în care se scurgea apa uzată, de acolo se repompa în canalul oraşului, pentru că Tehnotonul