Numai si daca ne referim la felia noastra, cea cu tezaurul scapat - dintr-o incredibila naivitate - pe miinile nesatuilor vecini, avem de fapt modelul unui rapt lesne de incadrat juridic, nu si in termenii diplomatiei de circumstanta. Cea dintr-un est ravasit de totalitarism, pentru ca Occidentul si-a prezervat-o in datele ei intacte, cele dintotdeauna. Aici, in estul unei Europe scindate, dupa bolsevica desfiintare a proprietatii, au aparut si solutiile ambigue, in interesul aceleiasi bolsevizari. Nici vorba clarificatoare juridic.
Reculurile se simt si azi, dupa ce totalitarismul a disparut de iure, nu si in realitate. Rezolvarile stau sub acelasi stigmat sovietic, rusii de-acum, cu orgoliile lor imperiale, incearca farduri de ochii lumii civilizate, in care, se-ntelege, nu cred nicicum.
Numai si daca ne referim la felia noastra, cea cu tezaurul scapat - dintr-o incredibila naivitate - pe miinile nesatuilor vecini, avem de fapt modelul unui rapt lesne de incadrat juridic, nu si in termenii diplomatiei de circumstanta. Statul roman actual, abia scapat din strinsoare totalitara, are aerul unui pledant inca grijuliu sa nu-l supere pe marele fur de la Rasarit. Totul suna o.k. pina la punerea in fapt a retrocedarii. Iar ca scenariul sa fie complet, sa introducem in trista ecuatie si recenta indispozitie ruseasca decurgind din partiala exonerare a maresalului Antonescu, tragicul erou al unei Romanii prinsa in clestii conflagratiei. Culmea tupeului vine insa nu de la marele tatuc, ci de la urmasii acestuia, asa-zisii nostri moldoveni, de fapt mostenitorii micii parti din fostul imperiu, rusinosul hinterland al acestuia.
De revenit la vechiul regat. (Atit de drag revolutionarilor leninisti, nu?)
Intretinut mai degraba in regimul unui horror mitologic, Branul pare a se plasa intr-o jurisdictie fara frontiere. Ca si cum n-ar sta pe pamint romanesc. Eludin
