Peliculele companiei Paramount s-au distribuit exclusiv în palatul simbol care a adăpostit şi primăria, şi o cârciumă. Campania Poveştile Oradiei Mari se încheie astăzi cu al treilea episod dedicat monumentului Palatul Vulturul Negru.
Perioada de glorie a Palatului Vulturul Negru a durat mai puţin de 10 ani. Complexul a atins între 1880-1914 culmile succesului atât din punct de vedere al amenajărilor interioare, cât şi din punct de vedere al dezvoltării comerciale. Odată cu Primul Război Mondial, monumentul începe să-şi piardă strălucirea. În 1908, Palatul Vulturul Negru avea două săli de spectacole, o cofetărie, o cafenea cu şase încăperi decomandate, un hotel cu 75 de camere, restaurant cu 15 încăperi anexe, patru magazine spre Piaţa Mică, opt spre strada Independenţei şi 24 sub pasaj. Cafeneaua, denumită Corona, a fost cea mai căutată locaţie pentru susţinerea concertelor şi activităţilor culturale ale invitaţilor de pe întreg teritoriul Transilvaniei.
În anul 1911, în pasaj a funcţionat întreprinderea cinematografică a filmului Syekelz şi Boros, care folosea ambele săli de spectacole existente. Industriaşul Emil Adorjan, cel care a iniţiat construirea edificiului, s-a hotărât să prea cinematograful şi l-a transformat în cea mai prosperă casă de filme din ţară. Astfel, el a reuşit să obţină de la studiourile Paramount din SUA dreptul exclusiv de difuzare a filmelor în România.
Până la primul război mondial, cristalele, oglinzile şi luxul interior au clasat palatul printre cele mai moderne hoteluri din ţară.
Nimic din acea eleganţa a amenajărilor interioare nu s-a păstrat. La ora actuală, Palatul Vulturul Negru găzduieşte un hotel cu acelaşi nume, un cinematograf nefuncţional, bănci comerciale şi localuri.
