In acelaşi timp, toate partidele sunt conştiente că europarlamentarele sunt capitale pentru ele. De rezultatul lor depinde soarta actualelor conduceri.
Mediafax şi-a făcut un bun obicei din a pune pe fluxul de ştiri de fiecare zi şi căte un comentariu al actualităţii. Printre cele citite de mine in ultimul timp mi-a sărit in ochi cel iscălit de Alexandru Puşcăruş la 19 septembrie 2007. Nu ştiu cine e Alexandru Puşcăruş. Ştiu insă că e un redutabil publicist.
Are culoare, are vioiciune, indrăzneli de spirit independent şi, mai ales, observaţii pătrunzătoare.
 Una dintre acestea se referă la atitudinea partidelor faţă de europarlamentare:
"La orizont sunt alegerile europene. Care, in sine, nu interesează pe nimeni. Pentru că miza e foarte mică. Un număr de numai 35 de oameni se vor infrupta din nişte beneficii limitate pentru o perioadă infimă. Timp in care vor rata alegerile pentru Parlamentul naţional. Şi nimeni nu le garantează că, după doi ani, se vor mai regăsi pe listele pentru următorul scrutin european. Intr-un fel, europarlamentarii sunt sacrificaţi."
Intr-adevăr, excepţie făcănd partidele mici, dar ambiţioase (gen PIN, PLD), locatarii scenei noastre politice nu s-au grăbit să pună pe liste vedete ale formaţiunii.
Şi dintr-un simplu motiv.
Un lider pus la inceput de listă are toate şansele de a fi ales şi a ajunge astfel europarlamentar.
Toţi ştiu insă - inclusiv cei cărora li s-a propus să fie moţ pe listă - că plecarea la Bruxelles ar insemna o sumă de nenorociri. Atăt personale (trebuie să te rupi de familie, de anturaj, la Bruxelles nu te poţi invărti de o afacere), căt şi politice: in scurt timp, nu vei mai exista pentru bătătura iarmarocului autohton.
De aici plecănd s-a ajuns la situaţii greu de inţeles romănului simplu, pentru care un post de e
