Sistemul rotatiei periodice la intervale de zece ani - practic, aA€Aždoua mandate" in vocabularul democratiilor parlamentare - este o inovatie politica bine inradacinata in substratul confucianist al Chinei, iar aparatul de partid o gestioneaza cu destula virtuozitate. Relatiile Chinei cu exteriorul se apropie de inceputul oficial al unei noi perioade de tranzitie, pe fondul asteptatei modificari de garda de la Beijing, la nivel de partid si apoi la nivelul conducerii statului. Relativ opac pentru cei mai multi dintre observatorii straini, procesul de pregatire a schimbarii se desfasoara intr-un mediu mai putin favorabil decat se spera acum cativa ani, dar aceasta nu inseamna ca, in ansamblu, presedintele Hu Jintao si colaboratorii sai ar avea mari motive de nemultumire. Rata cresterii economice ar urma sa se plafoneze la un nivel mai mic de 10%, chiar daca cifra respectiva va ramane impresionanta, in valoare absoluta. Puternic orientata spre export si capabila sa gaseasca nisele care sa-i puna in valoare avantajele comparative, economia are de suferit din cauza nivelului redus al cererii externe, pe timp de criza. Exista destule preocupari referitoare la supraincalzire si inflatie, precum si temeri ca se vor accentua dezechilibrele intre zonele dezvoltate si cele mult ramase in urma. Conflictele de munca au proliferat in ultimii ani, pe fondul absentei unui sistem articulat de protectie sociala. In sfirsit, dar nu in cele din urma, exista reprosurile externe, mai ales americane - dar carora guvernul chinez le-a opus pana acum o indiferenta incununata de succes - in sensul ca Beijingul nu este un jucator loial in schimburile comerciale internationale, din cauza ca isi mentine artificial subevaluata moneda nationala si astfel isi subventioneaza mascat exportatorii. Sigur ca aceste probleme, si multe altele asociate cu o economie in plina dezvoltare si modernizare, vor