* După două săptămâni în care gălăţenii s-au zguduit de sute de ori, s-a enervat şi subsolul zonei etnografice şi seismografice Vrancea şi a dat un răspuns la peste cinci grade pe scara Richter. Era la televizor, duminică, titlul "Expert: s-a reactivat o falie în zonă" şi ni s-a părut normal să avem şi falii, nu doar faliţi. Aşadar, am avut un cutremur suficient de mare încât să ne trezească din somn, mai întâi cu zgâlţâitul, apoi cu zăngănitul umeraşelor goale dintr-un dulap. Pisica n-a simţit nimic, a sforăit în continuare, cum am procedat şi noi la replicile care, cu siguranţă, n-au întârziat să apară.
* Televiziunile, vorba crainicilor sportivi, au primit un balon de oxigen şi am aflat de pe toate posturile toate chestiile despre seisme, mai puţin data şi ora viitorului cutremur. Totuşi, ne aşteptam la mai mult: n-am văzut-o pe Paula Iacob, care să ne povestească despre seismul din 10 noiembrie 1940 (7,7 grade), cel din 6 octombrie 1908 (7,1) şi cele din august 1894, ianuarie 1838, noiembrie 1829 sau martie 1812. Şi nu am auzit să fi apărut pe vreun post Carmen Harra, spunând că ea a prezis totul încă dintr-o viaţă anterioară. Oricum, cine a avut ochi să vadă şi alte ştiri şi-a dat seama că în lume există pericole mai mari decât cutremurele: un bărbat a murit chiar în timpul concursului de înfulecat cârnaţi "Fomilă Pleşcoi", de la Berca. Aşadar e posibil să scapi din seism, din tsunami, din orice cataclism, dar să răposezi de la un mezel! Nu ştii de unde sare destinul: poţi trece oceanul înot, ca să te îneci pe mal, cu o bucată de cârnat, poţi supravieţui printre ruine de imobil prăbuşit la cutremur de zece grade, ca să-ţi cadă în cap un ghiveci de pe un pervaz etc. Prin urmare, să nu vă fie teamă, că tot rău iese!
* Am mai scris despre cutremure şi tocmai ne-am amintit că la cel din 1990, vara, clienţii unei terase de lângă unde locuiam atu
