In ciuda faptului ca Ovidiu Stinga a incercat sa implementeze mentalitatea de invingator in lotul alb-albastru, juvetii nu si-au insusit acest lucru, si, de fiecare data când au fost condusi, exceptând meciul cu Dinamo II, nu au reusit sa revina in joc. Din momentul in care a preluat echipa, Ovidiu Stinga a luptat din greu sa schimbe mentalitatea celor care aveau sa reprezinte simbolul oltenilor, din pricina vârstei fragede, a esalonului in care evoluau si implicit a echipei de provenienta, care nu si-a propus nimic indraznet. A urmat un plan bine gândit de „olandez“, in cuprins fiind o serie de partide de verificare impotriva unor adversare a caror valoare a crescut de la meci la meci. Nici discutiile fata in fata nu au lipsit de la sedintele de pregatire si nici explicatiile in functie de faza, si totul parea in ordine, psihicul fotbalistilor suportând destule modificari in sensul pozitiv. Roadele au inceput sa se vada inca din primele runde, când juvetii au obtinut zece victorii consecutive, sapte in campionat, trei in Cupa României. Urziceniul a dat prima „palma“ Toate bune si frumoase pâna in runda numarul opt, când Universitatea intâlnea, pe teren propriu, Unirea Urziceni, si, dupa parcursul excelent, nimeni nu credea in surpriza. Desi alb-albastrii au dominat copios ostilitatile din teren, reusita lui Zaharia (‘71) avea sa-i demoralizeze, sa le toarne plumb in picioare. A urmat succesul in fata Petrolului, si... cea de-a doua infrângere, la Câmpina, intr-un meci in care s-au facut foarte multe greseli din punct de vedere organizatoric. Poiana a deschis scorul in minutul 38, prin Aristan, declansând degringolada in jocul Universitatii, care nu a mai reusit sa combine si sa puna in pericol echipa lui Stefan Nanu. Prestatia lamentabila a juvetilor a fost taxata din nou, prin Ichim (‘65), iar Stiinta a terminat partida cu garda jos, gazdele fiind aproape de o vict