Nu mai este vorba de ignarul domn Dan Sova si declaratiile sale negationiste. De data aceasta a grait insusi ministrul culturii, renumit politolog si profesor, Daniel Barbu. Am citit de cateva ori ce-a avut de spus. Este de-a dreptul siderant.Dl Barbu crede ca se cheltuieste excesiv pentru prevenirea si tratarea SIDA si ca din reducerea bugetului alocat in aceasta directie s-ar putea pune in scena magnifice spectacole Shakespeare. Nu este vorba aici de o hiper-interpretare: declaratia este deopotriva absurda si obscena. Nu ma joc cu cuvintele. Faptul ca dl Barbu a revenit cu niste vagi scuze nu schimba esenta chestiunii: cea ce-a spus probeaza o infinita lipsa de empatie si jigneste chiar umanitatea din noi. Cat priveste referinta la Africa de Sud, mi se pare scandaloasa. Nu e nevoie sa spun ce rol a avut Nelson Mandela in lupta imptriva SIDA si cum acest flagel a afectat chiar familia sa. Dl Barbu comite o orientalizare penibila a unei tari si a unei culturi care merita intreg respectul nostru.

Nu stiu la ce muzeu din lume ar putea merge dl Barbu pentru un curs intensiv de sensibilizare, asemeni vizitei-fulger a d-lui Sova la Muzeul Holocaustului din Washington. Pana una-alta, poate ca va gasi timp sa vada doua filme, ambele legate de acest subiect. I le recomand cu caldura in speranta ca va intelege ca spusele sale au fost resimtite drept jigniri de toti cei care pretuiesc viata umana. Daca Shakespeare ar fi trait, ar fi scris poate o tragedie despre efectele acestei maladii (ori sindrom). Avem prieteni apropiati de familie care au suferit ori sufera de ea. Unii s-au stins din viata, altii au invins si traiesc. Dar solidaritatea umana transcende limitele cercuurilor de prieteni, trebuie sa fie universala. Cele doua filme sunt “Dallas Cowboys Club” si “Filomena”.

“O comparatie nefericita, atata tot”, afirma imperturbabil dl Barbu. Eu unul primesc aces